Proiectul Montauk si Experimentul Philadelphia
Nota: Pentru mai multe detalii va recomandam sa consultati cartea
"Experimentul Philadelphia si alte conspiratii OZN" de Al Bielek si
Brad Steiger (Innerlight Publications, 1991). În cele de mai jos am
extras câteva pasaje importante din cartea "Piramidele din Montauk:
explorari în constiinta" de Preston Nichols si Peter Moon (Sky Books,
1995)
Volumul "Proiectul Montauk: experimente în Timp" a
aparut în iunie 1992 si a ridicat mai multe întrebari. Ca urmare,
"Montauk revizuit: aventuri în sincronicitate" a dorit sa raspunda la
aceste întrebari însa nu a facut decât sa ne uimeasca si mai mult,
publicând scenarii ce tin de ocultism si societatile secrete de pe
Pamânt. A treia carte din seria Montauk, numita "Piramidele din
Montauk: explorari în conîtiinta" avanseaza si mai mult în dosarul
fenomenului Montauk.
Experimentul Philadelphia
Originile Proiectului Montauk dateaza înca din 1943 când se cercetau
metode pentru invizibilitatea la radar, la bordul navei USS Eldridge.
Si cum Eldridge se afla în rada santierului naval militar din
Philadelphia, evenimentele legate de nava au fost numite Experimentul
Philadelphia. Obiectivul acestui experiment era sa faca nava invizibila
pentru radar, dar pe lânga acest deziderat, s-a mai obtinut si un alt
efect la care nimeni nu s-a asteptat. Nava a devenit invizibila
ochiului liber si a disparut pur si simplu din continuumul
spatio-temporal. Era de negasit! Desi acest efect era o mare realizare
tehnologica, pentru oamenii aflati la bordul navei a fost un dezastru.
Mai multi marinari aflati pe nava au fost transportati în afara acestei
dimensiuni (a lumii noastre) si la întoarcere se aflau într-o stare de
dezorientare mentala completa si de teroare cumplita. Unii dintre ei
chiar se aflau cu corpul în peretii metalici ai vasului! Cei care au
supravietuit au fost pensionati cu titlul "mental nepotrivit" sau chiar
discreditati si întreaga afacere a fost ascunsa, clasificata. Dupa
razboi, cercetarile au continuat fiind conduse de dr. von Neumann care
s-a ocupat de aspectele tehnice ale Experimentului Philadelphia. Noile
lui ordine vizau motivele pentru care mentalul uman nu rezistase
experimentului si de ce oamenii nu puteau fi folositi în experimente
interdimensionale fara a cauza dezastre. S-a început un studiu pe un
mare numar de oameni condus la Laboratoarele Nationale Brookheaven din
Long Island, New York. Acesta s-a numit Proiectul Phoenix.
Von Neumann nu a fost numai inventatorul computerului modern si un
matematician de geniu; el a avut acces la enorma baza de resurse a
complexului militar-industrial american inclusiv enorma baza de date a
cercetarilor psihologice naziste pe care SUA a dobandit-o dupa cel
de-al doilea razboi mondial. Pe baza acestor cercetari von Neumann a
încercat sa foloseasca tehnologia computerelor împreuna cu echipament
radio sofisticat pentru a conecta mentalul uman cu masinariile. De-a
lungul timpului, eforturile sale au fost încununate de succes. Dupa ani
de experimente empirice, gândurile umane puteau fi receptionate cu
ajutorul unor radio receptoare bazate pe cristale si apoi transmise
într-un computer pentru stocare. Modelul gândului putea fi astfel apoi
afisat pe ecranul calculatorului sau tiparit pe o foaie de hârtie.
Toate acestea au dus apoi la realizarea unei masinarii virtuale de
citit mentalul. În acelasi timp, s-a dezvoltat o tehnologie ce permitea
ca un gând ce era transmis de o persoana putea fi captat de calculator
si apoi re-transmis unei alte persoane, afectându-i mentalul. În
concluzie, Proiectul Phoenix a obtinut o întelegere superioara a
modului de functionare a mentalului (privit ca mijloc, ca o unealta) si
a permis dezvoltarea ulterioara a tehnicilor de control mental.
Congresul american a avut acces la un raport special în legatura cu
aceste lucruri si a decis abandonarea lucrarilor de cercetare în
aceasta directie.
Totusi, îngrijorarile unor persoane din
complexul militar-industrial, care au permis demararea din început a
lucrarilor, au facut ca hotarârea Congresului american sa nu fie luata
în seama, fiind sedusi de ideea de a controla mentalul inamicilor
într-un razboi. Un grup secret cu uriase resurse financiare si legaturi
în rândul militarilor, a decis construirea unei noi tabere de cercetare
la Camp Hero, o statie abandonata a Fortelor Aeriene SUA, localizata la
capul Montauk, New York.
Proiectul Montauk
Motivul pentru care a fost aleasa aceasta tabara este ca detinea deja o
uriasa antena radar de tip Sage ce emitea frecvente de 400 - 425 MHz,
frecventa ce coincidea cu cea folosita pentru interactiunea cu mentalul
uman din fazele anterioare ale cercetarilor. La sfârsitul decadei
anilor 1960 reactivarea Camp Hero s-a facut fara fonduri militare. Pâna
în 1972, Proiectul Montauk era deja bine pregatit pentru a începe
cercetari masive pentru controlul mental al oamenilor, animalelor si
altor forme de viata existente pe Pamânt.
De-a lungul anilor,
cercetatorii de la Montauk s-au adâncit în perfectionarea tehnicilor de
control mental si au continuat explorarea potentialului uman.
Dezvoltând capacitati psihice în personalul folosit, s-a ajuns în
momentul în care gândurile unei persoane puteau fi amplificate cu
ajutorul aparatelor, astfel ca iluziile mentale puteau fi manifestate
atât subiectiv cât si obiectiv! Aceasta includea crearea virtuala a
materiei. Toate acestea au fost cu totul noi pentru "experienta umana
obisnuita" dar cei care conduceau Proiectul Montauk nu aveau de gând sa
se opeasca aici. Odata cu descoperirea faptului ca o fiinta umana putea
manifesta (crea) materie prin simpla gândire, ce s-ar fi întâmplat daca
subiectul uman creea o carte dar nu în prezent ci în trecut? În acest
fel a aparut ideea de a distorsiona timpul. Dupa ani de cercetari
empirice, au fost deschise astfel porti ale timpului în care se
realizau experimente de neconceput. Proiectul Montauk a ajuns astfel sa
re-deschida un vortex temporal înapoi, în 1943, când se realizase
Experimentul Philadelphia.
Jonglerii cu timpul
Aceste informatii au ajuns la public datorita lui Preston B. Nichols,
un geniu în electronica care a descoperit într-o zi ca el insusi era
victima experimentelor. Lucrând pentru o firma din Long Island care
avea lucrari cu militarii, Preston cerceta telepatia si a descoperit ca
unde radio de mare putere erau transmise asupra echipei cu care lucra
el, blocând oamenii. Ca expert în radio si electronica, Preston a
descoperit ca emitatorul era la Statia Fortelor Aeriene de la Montauk
si a început cercetari amanuntite care au durat mai mult de 10 ani. El
a achizitionat multe din echipamentele folosite în timpul Proiectului
Montauk si a descoperit spre uimirea sa ca multi oameni din Montauk
si-l aminteau de pe vremea când el lucrase acolo. Punctul culminant a
fost atunci când sotul verisoarei lui a afirmat ca Preston lucrase la
Montauk. Dupa îndelungi argumentari pro si contra, Preston a început
sa-si aminteasca pasaje din viata lui care îi erau necunoscute pâna
atunci. Dupa ce a discutat cu mai multi oameni de stiinta si ingineri
care aveau legatura cu Proiectul Montauk, Preston a reusit sa puna cap
la cap evenimentele si sa afle ce s-a întâmplat. Cumva, el traise doua
vieti: într-una lucrase la Montauk, iar în cealalta lucrase în alta
parte.
Descoperirile lui Preston au fost confirmate când un
om pe nume Duncan Cameron a aparut la usa casei sale. Duncan afirma ca
avea aptitudini pentru cercetari psihice si ca a fost antrenat chiar la
Agentia de Securitate Nationala (NSA). Fara a-i spune nimic din
peripetiile sale vizavi de Montauk, Preston l-a dus pe Duncan la
Montauk si a fost surprins sa vada ca Duncan cunostea deja întregul
plan de amplasare a bazei Montauk si ca lucrase acolo. Duncan a fost
considerat primul om cu capacitati psihice care a fost folosit în
experimentele de calatorie în timp si si-a reamintit ca fusese si la
bordul USS Eldridge în timpul Experimentului Philadelphia împreuna cu
fratele sau Edward (în prezent recunoscut ca Al Bielek).
Conform spuselor celor doi (Preston si Duncan), Proiectul Montauk a
culminat la 12 august 1983. Un întreg portal de timp functiona perfect,
dar lucrurile iesisera de sub control iar Duncan a adunat un grup de
oameni si au decis sa distruga proiectul. Când se afla pe scaunul de la
Montauk (un dispozitiv conectat la receptoare radio cu cristale cu care
se transmiteau gânduri prin antena gigant Sage), Duncan a materializat
un monstru gigant din subconstientul sau care efectiv a distrus
cladirea. Oamenii care lucrau la Camp Hero au abandonat baza subit.
Gurile de aerisire si intrarile în subsol au fost astupate cu ciment.
Desi foarte multi au încercat sa scrie carti sau sa faca cercetari
despre acest subiect, nu le-au dus la bun sfârsit. De exemplu, un
reporter de la New York Times s-a retras imediat ce a descoperit ca
Proiectul Montauk a fost real.
Dupa ce cartea "Proiectul
Montauk: experimente în timp" a vazut lumina tiparului, au continuat
cercetarile astfel ca noi argumente si probe au fost descoperite
pregatind astfel aparitia volumului "Montauk revizuit: aventuri în
sincronicitate" în care se dovedeste ca experimentele de la Montauk
sunt strâns legate de ocultism si societatile secrete.
Detalii înfricosatoare
Al Bielek spune ca el si cu Preston erau cei doi marinari care manevrau
echipamentul special de pe Eldridge (din Experimentul Philadelphia). El
afirma c1a filmul "Experimentul Philadelphia" este corect în esenta dar
ca atunci când el si cu fratele lui au sarit peste bordul navei nu s-au
trezit în desertul Nevada (asa cum se vede în film) ci la o baza
secreta din Montauk, New York în 1984. El afirma ca guvernul a
re-deschis acelasi experiment 40 ani mai târziu, în aceeasi zi a anului
(12 august) deschizând astfel un tunel al timpului între cele doua
date. Daca acest tunel nu era închis, atunci întreaga lume din aceasta
dimensiune era sortita distrugerii.
Al Bielek spune ca
fratele lui a decis sa ramâna în viitor iar el sa se întoarca în 1943
pentru a închide tunelul distrugând echipamentul de pe Eldridge. El a
reusit acest lucru iar tunelul a fost astfel închis. În 1984 la Montauk
se deschisese acest tunel de timp cu ajutorul extraterestrilor. Mai
mult, el afirma ca un OZN urmarea de aproape experimentul din 1943 si a
fost prins în vortexul energetic si transportat în viitor.
Dupa experienta sa la bordul navei Eldridge, Al Bielek a lucrat într-o
echipa ce dezvolta tehnologie nucleara dar nu a fost de acord cu aceste
cercetari ale guvernului. Ca urmare, guvernul a vazut în el un pericol
si l-ar fi ucis însa structura sa energetica era intim legata de cele
doua experimente de calatorie în timp (1943 si 1984). De aceea, ei
credeau ca uciderea lui va determina perturbari majore în continuumul
spatio-temporal. S-a luat astfel masura de a fi redus înapoi la starea
de copil folosind o tehnologie furnizata de extraterestri si l-au pus
în locul fiului familiei Bielek în anul 1927.
Fratele lui,
care ramasese în viitor, era fascinat de tunelul timpului de la
Montauk. Acesta a fost prins în tunel în cadrul unor experiente si a
murit. Din acelasi motiv de a nu distruge întreaga lume, s-a luat
decizia de a lua spiritul acestuia (care murise) si folosind aceeasi
tehnologie furnizata de extraterestri, l-au pus în corpul celui de-al
treilea fiu al tatalui lor. Preston uitase deci cine era, desi avea
acelasi tata.
Al Bielek spune ca folosindu-se echipamentele
aflate în cadrul Proiectului, ei au fost capabili sa identifice cel
putin patru alte planete Pamânt aflate în universuri paralele (ca în
filmul "Sliders") iar într-unul din acestea, Germania nazista câstigase
al doilea razboi mondial.
Cu alta ocazie, Al Bielek a afirmat
ca extraterestrii cenusii exista cu adevarat si ca guvernul SUA a
primit tehnologii de la ei în schimbul stabilirii lor pe Terra. El
afirma de asemenea ca acesti mici cenusii sunt ghidati (subjugati
mental) de o rasa de extraterestri Reptilieni care vin din constelatia
Orion. Însa cei din Orion nu pot supravietui pe Pamânt astfel ca îi
folosesc pe micii cenusii ca sa le pregateasca aceasta planeta pentru a
fi locuibila. De asemenea, au fost mari batalii în spatiul cosmic între
o Confederatie a Planetelor si Alianta Orion (formata din Reptilieni si
micii cenusii).
Anul 2012
Apoi Al Bielek a aratat unele aspecte interesante în legatura cu
anumite calatorii realizate la Montauk, în viitor. El spune ca, din
anumite motive, nu pot trece dincolo de anii 2011 - 2013. De asemenea,
afirma ca tehnologia este atât de perfectionata încât te pot scoate din
prezent, te trimit în alt timp si te aduc înapoi atât de repede încât
nu se observa nici-o diferenta de o secunda, însa are loc o îmbatrânire
a corpului egala cu perioada de timp petrecuta dincolo. Exact astfel i
s-a întâmplat de câteva ori. A încheiat spunând ca au vazut ca dincolo
de 2013 nu exista viata pe Pamânt.
Explicatia este una singura: din moment ce pentru a calatori în timp este necesar ca atât
plecarea cât si destinatia sa fie în rezonanta, cu alte cuvinte, în
aceeasi dimensiune vibratorie, atunci este clar ca în perioada 2011 -
2013 Pamântul va face un salt de frecventa, un salt într-o alta
dimensiune! De accea, noul timp nu poate fi sincronizat cu acesta din
prezent! Calatoriile temporale se opresc atunci!
Exista o serie de profetii care anunta ca ceva extraordinar de important se va
întâmpla în aceasta perioada. Atât aztecii cât si Mayasii sustin ca va
exista o transformare radicala. De asemenea, pe peretele de lânga
camerele faraonului din Marea Piramida din Egipt, la care se ajunge
prin tunelul celebru, exista o referinta clara la anul 2011. Calendarul
Mayas numit Tolkin (Tzolkin) se sfârseste în anul 1012.
Cu adevarat, informatiile legate de Experimentul Philadelphia, Proiectul
Montauk, si tehnologiile extraterestre ne vor duce spre o întelegere
adevarata a realitatii Universului în care ne aflam.
Acasa 
